Cookies cu migdale

A trecut mai bine de o saptamana de la ultimul eveniment la care am participat, dar abia acum am avut putin timp sa dau de seama despre el. Este vorba de o iesire la un ceai, la invitatia Simonei Tache. Simona si-a rugat cititorii sa-i recomande niste prajiturele care merg la un ceai. Recomandarea mea au fost aceste cookies cu migdale, care se pot face cu ingrediente minimale:

30 g zahar

un albus de ou

cateva picaturi de esenta de vanilie

120 g fulgi de migdale

o lingura de unt topit

o lingura de faina

Amestecati zaharul, albusul si esenta de vanilie intr-un bol. Adaugati fulgii de migdale si amestecati usor, astfel incat sa fie acoperiti de lichid. Adaugati si untul topit. Acoperiti bolul cu o folie de plastic si lasati-l la temperatura camerei pentru 20 de minute.

Dupa 20 de minute cerneti faina in bol si amestecati usor pentru a fi incorporata. Mai lasati la temperatura camerei pentru inca 20 de minute.

Preincalziti cuptorul la 160 C. Cu o lingura presarati compozitia pe o tava cu hartie de copt intr-un strat cat mai subtire, astfel incat sa aiba aproximativ 6-7 cm in diametru. Coaceti cookies pentru 12-15 minute, dupa care scoateti tava din cuptor si lasati-le sa se raceasca.

Pofta buna!

Gâteau au chocolat pentru Cina Regala alaturi de Electrolux

Sau “Cum sa faci una din cele mai gustoase retete si sa o strici cu niste poze de toata jena”.

M-am gandit mult la ce reteta sa prepar atunci cand Roxana de la Gollin Harris mi-a lansat noua provocare Electrolux. Si asta pentru ca nu stiam cum as putea sa aduc o nota personala uneia din retetele propuse. Initial am vrut sa fac kedgeree, pe care vroiam sa-l fac demult. Apoi am vrut sa fac tarta cu lamaie si bezea – gasisem si reteta perfecta pentru ea sub forma unei reinterpretari totale. Am ezitat insa, pentru ca nu am mai facut niciodata o bezea si am inteles ca e kinda tricky. Si tot asa, trecand printre retetele posibile, am ales sa-mi pun amprenta pe desertul cel mai ciocolatos din meniu – Gâteau au chocolat.

Gâteau au chocolat este in esenta lui un tort simplu de ciocolata care se zvoneste ca ar fi aparut undeva pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea. In zilele noastre insa modalitatea lui de preparare este extrem de diversificata (doar dati un search pe net ca sa va faceti o parere).

Nota personala pe care am aplicat-o acestui desert a constat in introducerea unui element care sa contrasteze usor cu ciocolata, asa ca am adaugat zeama fructului pasiunii (maracuja). Iar la impresia artistica am plusat cu cateva decoratiuni din caramel.

Pentru compozitie am folosit:

200 g ciocolata neagra (cu minim 70% cacao), tocata mare

200 g unt, moale

4 oua

150 g zahar tos

60 g faina

2 lingurite de praf de copt

6 maracuja (fructul pasiunii)

100 ml smantana dulce

Pentru decoratiunile din caramel:

150 g zahar

40 ml apa

cateva alune de padure

I-am dat din prima cu multitasking: am topit (cam mult) la bain marie ciocolata si untul si le-am lasat putin sa se raceasca.

In paralel, am pus pe foc un ibric cu smantana dulce si zeama si semintele de maracuja si le-am lasat cateva minute sa infuzeze. Cand au fost gata, le-am lasat si pe-astea sa se raceasca.

Cu gandul la Kitchen Aid-ul Andreei, am scos la lumina mixerul meu cu stativ si l-am lasat sa-mi amestece cele 4 oua cu zaharul in bolul minute bune, pana am obtinut o compozitie usor galbuie si dubla ca volum. Cand a fost gata, am incoporat treptat faina amestecata cu praful de copt.

Am pornit cuptorul si l-am setat la 200 de grade. Am inglobat apoi crema de smanatana dulce si fructul pasiunii in ciocolata, dupa care le-am adaugat peste oua.

Am turnat compozitia intr-o tava unsa cu unt si tapetata cu faina si am dat-o la cuptor pentru 30-35 de minute.

In timpul asta am facut caramelul. Cand a fost gata, am scufundat usor cateva alune de padure in oala, apoi le-am ridicat usor si le-am tinut pana au facut coditele alea frumoase. Pentru semicerc m-am folosit de un termos uns usor cu ulei, ca sa pot desprinde usor caramelul.

La sfarsit, pentru ca mai ramasese destul caramel, am pasat sarcina decoratiunilor jumatatii artistice din familie, care a modelat si vreo doi trandafiri. Pozele au curs, everybody was happy, sper ca si juriul va fi la fel de impresionat.

Bon Appétit!

Later edit: Am reusit! Mi-am castigat locul la masa Altetei Sale Regale Principesa Margareta!

Salata cu spanac si orez salbatic

Propun astazi spre dezvaluire o noua fila “Din confesiunile unui mancator de spanac” (partea a II-a).

Inainte de toate, se cade sa fac o marturisire (ca sa nu zic spovedanie): anul asta nu am tinut post. Am incercat insa sa mananc cat mai putina carne si cat mai multe legume, verdeturi si fructe pentru a ma bucura de masa de Paste si bunatatile ce o vor impodobi.

Luni seara am pregatit reteta asta si am fost impresionat de gustul bogat si de texturile care se dezvaluie una cate una. Ar merita incercata macar o data de fiecare dintre voi sau de cei care tin post.

Aveti nevoie de:

300 g orez salbatic

1-2 fire de ceapa verde (doar tulpinile)

doua maini de spanac proaspat, bine spalat si scurs

10 ciuperci proaspete, curatate bine de pamant

cateva rosii cherry

o mana de alune de padure crude

ulei de masline extravirgin

otet balsamic

suc de lamaie

Gatiti orezul al dente intr-o oala cu apa si sare, conform instructiunilor de pe ambalaj. In timpul asta, taiati tulpinile de ceapa, rosiile cherry (in sferturi), ciupercile si spanacul. Cand orezul este fiert, lasati-l sa se raceasca complet, apoi amestecati-l cu celelalte ingrediente. Adaugati sare, piper, putin ulei de masline, otet balsamic si potriviti de gust cu putina zeama de lamaie.

Pofta buna!