Paste umplute cu ricotta si sos de rosii

Lovit de ploaia asta care nu mai conteneste si incins de temperatura mincinoasa din termometru m-a lovit asa, dintr-o data, dorul de Italia si de strazile umede din Roma pe care le bateam zi si noapte in cautare de istorie, cultura si niscai bucate pentru umplut stomacul chioraitor. Asa ca am cumparat niste cochilii frumoase, mari si carnoase (le zice conchiglioni pe la magazinele bio) numai bune de umplut cu verdeturi, branzeturi, carneturi sau cine mai stie ce. Si pentru ca m-am tot porcait in ultimele zile, am ales pentru cochiliile mele o umplutura simpla de ricotta stropita din belsug cu sos de rosii dulci si pline de miez.

Am inchegat prima oara sosul: intr-o tigaie am incins vreo 2-3 linguri de ulei de masline cu niscai smicuri de fulgi de chilly ca sa dea zgaibilici la limba. Am mai pus in tigaie si putina sare si doi catei de usturoi si am lasat-o pe foc maxim un minut. Am pravalit apoi peste ele o conserva de rosii trecuta mai intai printr-un blender si le-am mai lasat la foc mic un minut-doua sa se ingroase un pic si sa se lege de gust. Am luat tigaia de pe foc, am dat iama prin sos cu o lingurita si am mai potrivit de niscai sare si piper. Am pus sosul intr-un bol sa se racoreasca si am mai rumenit in tigaie si cateva pitice cherry, pentru textura.

Am scarmanat apoi prin camara dupa oala primita cadou de la prietenii Electrolux si am picurat in ea putin ulei de masline si zeama acrisoara si parfumata de la o jumatate de lamaie.

Intr-un bol am legat 250 g ricotta cremoasa cu un ou batut si un praf de sare. Le-am impreunat apoi cu 100 g cascaval afumat (asta ca sa compensez lipsa de mozarella) ras fin, zeama de la cealalta jumatate de lamaie si moturile de la cateva fire de ceapa verde (substitut pentru chives).

Am pus niste apa cu sare sa bolboroseasca intr-o oala, dupa care am azvarlit pastele in oala (cam 6-7 bucati de caciula) si le-am lasat sa se infoaie usor pret de 9-10 minute, pana cand erau inca usor crocante, al dente cum zice prietenul nostru italian. Am scurs apoi apa si am lasat cochiliile sa se raceasca usor, dupa care le-am dat sa guste din umplutura de branza. Am grupat pastele ca niste mici soldati in oala pana am umplut-o frumos, le-am stropit cu sosul de rosii si am pravalit peste ele piticele rosii rumenite. Am pus capacul si le-am indrumat sa ia calea cuptorului (incins la 180 de grade) cam juma de ora, dupa care am scos capacul si le-am mai lasat pret de un sfert de ceas, sa se rumeneasca bine si pe deasupra.

Dupa ce le-am lasat un pic sa se racoreasca, am pravalit peste ele restul de sfarcuri verzi de ceapa verde (recomand sa faceti asta inainte sa faceti fotografia ). Am mancat pofticios, sorbind grosolan din bol si ultima farama de sos alaturi de un pahar de vin rosu, tanar si bun (maestrul Madalin mi-a recomandat un Chardonnay 3 hectare 2011 sau o Cramposie selectionata Stirbey).

Sa aveti pofta!

Salata cu spanac si orez salbatic

Propun astazi spre dezvaluire o noua fila “Din confesiunile unui mancator de spanac” (partea a II-a).

Inainte de toate, se cade sa fac o marturisire (ca sa nu zic spovedanie): anul asta nu am tinut post. Am incercat insa sa mananc cat mai putina carne si cat mai multe legume, verdeturi si fructe pentru a ma bucura de masa de Paste si bunatatile ce o vor impodobi.

Luni seara am pregatit reteta asta si am fost impresionat de gustul bogat si de texturile care se dezvaluie una cate una. Ar merita incercata macar o data de fiecare dintre voi sau de cei care tin post.

Aveti nevoie de:

300 g orez salbatic

1-2 fire de ceapa verde (doar tulpinile)

doua maini de spanac proaspat, bine spalat si scurs

10 ciuperci proaspete, curatate bine de pamant

cateva rosii cherry

o mana de alune de padure crude

ulei de masline extravirgin

otet balsamic

suc de lamaie

Gatiti orezul al dente intr-o oala cu apa si sare, conform instructiunilor de pe ambalaj. In timpul asta, taiati tulpinile de ceapa, rosiile cherry (in sferturi), ciupercile si spanacul. Cand orezul este fiert, lasati-l sa se raceasca complet, apoi amestecati-l cu celelalte ingrediente. Adaugati sare, piper, putin ulei de masline, otet balsamic si potriviti de gust cu putina zeama de lamaie.

Pofta buna!

Paste cu piure de vinete si rosii

E cat se poate de clar – a venit toamna. Cu siguranta nu spun o noutate acum, dar luat cu chestiile cotidiene am uitat sa ma mai uit si pe fereastra. Imbatat de caldura soarelui care inca mai izbuteste sa sparga perdeaua de nori nici n-am bagat de seama ca s-au inmultit hainele cu care sunt imbracat. Ieri dimineata soarele imi batea atat de puternic in fereastra, incat am crezut ca sunt cel putin 20 de grade afara. M-am linistit insa rapid, de indata ce am deschis fereastra.

Ca sa intampin toamna, am pregatit un pranz consistent – niste paste tricolore cu un sos de vinete si rosii.

Am pornit cuptorul si l-am setat la 200 de grade. Am tocat cubulete o vanata si am amestecat-o cu 300 g de rosii pitice, vreo 4 catei de usturoi tocati mai grosolan si 4 linguri de ulei de masline. Am condimentat cu sare si  piper si le-am pus pe toate intr-o tava de cuptor blindata cu hartie de copt. Am dat tava la cuptorul incins pentru 30 de minute, pana cand vinetele au fost moi.

In timpul cat legumele erau la cuptor, am pus o oala cu apa si sare pe foc si am fiert vreo 250 g de penne tricolore. Cand am terminat, am scurs pastele intr-un bol, pastrand o ceasca din apa in care au fiert.

Cand legumele au fost gata, le-am pus intr-un robot de bucatarie impreuna cu cateva frunze de menta si 3 linguri de ulei de masline si le-am mixat putin. Am pus pus piureul de vinete si rosii peste paste impreuna cu 50-60 g de parmezan ras (puteti folosi fara probleme si cascaval) si le-am amestecat, adaugand cate putin din apa in care au fiert pastele pana cand sosul a avut consistenta potrivita. Pentru placerea proprie si personala am varsat peste paste si un strop de otet (dar asta e totalmente optional). Am alaturat pranzului si un pahar de vin rosu si masa a fost completa.

O data incheiata masa Cu burta plina am inceput sa vad toamna cu alti ochi – mai frumoasa si parca mai senina. Sa fi fost de la vin?

Pofta buna!