03

brunch for lazy weekend

maine e sambata. una ca multe altele. sau poate nu, ca tot zic astia la meteo ca se-ntoarce iarna. ntz! n-are cum, nu se mai poate.

diseara plec la bucuresti. a doua saptamana de cand am inceput sa lucrez la ploiesti. am inceput sa ma (re)acomodez cu orasul natal. greu. pare la ani lumina de bucuresti. din orice punct de vedere. pare incremenit in timp undeva in urma cu aproape zece ani, cand l-am parasit pentru capitala.

maine vreau odihna. vreau rasfat. vreau sa o tin pe miruna in brate, sa ne jucam, sa o gadil pana cand nu mai poate de ras. vreau sa-mi trag agale picioarele spre bucatarie, sa ne rasfatam cu totii. stiu ca fetelor o sa le placa asta:

01

pentru 2 portii:

4-5 linguri ulei de masline extravirgin

200 g ciuperci, feliate subtire

1-2 catei de usturoi, tocati marunt

250 g spanac/rucola/kale

4 felii prosciutto sau orice fel de sunca, taiata fasii subtiri

60 g parmezan, ras

3-4 oua

60 ml smantana de gatit

sare, piper

02

cuptorul – la 180-200 de grade. tigaie – incinsa. doua linguri ulei de masline. ciupercile feliate. foc mediu-inalt pana cand marea majoritate a lichidului s-a evaporat si ciupercile sunt usor rumenite. usturoi, tocat marunt, 5 secunde. ciupercile intr-o tava sau vas termorezistent uns cu putin ulei. spanacul. tigaia pe foc pana cand spanacul s-a inmuiat usor. sare si piper.

spanac peste ciuperci. daca folositi sunca, rumeniti-o putin in tigaie pana e crocanta. daca folositi prosciutto, tocati-l usor. peste amestecul de ciuperci si spanac. deasupra – parmezanul ras. 3-4 mici adancituri in amestecul din tava. in fiecare, cate un ou. sare si piper. smantana.

03

cuptor 5-7 minute, pana cand albusurile sunt gatite.

serviti calde, cu putina paine prajita.

nu lasati vremea sa va strice ziua. leneviti. odihniti-va. rasfatati-va.

happy spring to you all!

3 gânduri despre “brunch for lazy weekend

  1. Tot cu oua dar după o rețeta mult mai simpla îmi răsfăț și eu consoarta în fiecare sâmbăta.

    Pentru mine Ploieștiului aduce amintiri din epoca de trista amintire când s-a întâmplat sa-mi fac armata pe acolo🙂

  2. Ca bine zici „incremenit”… Eu am plecat din Ploiesti acum aproape 13 ani si cand merg acolo (raaaar), e asa liniste si bine si parca nimic nu se intampla; doar niste amintiri dulcege si mancarea excelenta a tatalui meu.
    Eu o sa lenevesc prin mansarde week-endul asta. O sa fie un rasfat! Multam de sfat si spor la gadilat🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s