Turism la cote inalte. La Vila Leonida.

Inainte de toate, satisfaceti-mi curiozitatea raspunzandu-mi la o intrebare: cand va planificati o excursie in tara care sunt factorii care va determina alegerea unui hotel sau o pensiune anume?

Personal, am studiat un pic situatia si (sub semnul subiectivitatii) am conchis ca factorii sunt urmatorii (nu neaparat in ordinea asta):
– locatia: cu totii ne dorim o locatie departe de soselele principale ale localitatii, care aduc cu ele zgomot de masini si poluare; de asemenea (in ciuda unor oarecare contradictii cu afirmatia tocmai enuntata), cu totii vrem sa fim aproape de punctele de interest ale statiunii respective;
– curatenia: need i say more?
– mancarea: ca si clienti, ne dorim sa mancam bine, de preferat cat mai diferentiat, mancare gatita din ingrediente cat mai bune cu putinta;
– pretul: este de asemenea, unul din factorii cheie (mai ales in Romania) pentru alegerea unui loc de cazare. Vrem cu totii sa platim banii potriviti pentru serviciile oferite.
– serviciile: orice servicii disponibile (parcare, meniu pentru copii, piscina etc., doar ca sa enumer cateva) ne duc la un nivel mai mare de confort (si, pana la urma, asta cautam, nu-i asa?)
– as mai adauga ca factori (la fel de importanti, dar trecuti cu vederea de multi dintre noi): ospitalitatea, profesionalismul personalului, dar si conexiunea unitatii de cazare cu locatia unde este amplasata.

Am avut in vedere totii factorii de mai sus (chiar si cei secundari) weekend-ul trecut, cand alaturi de alti bloggeri de food si travel am acceptat invitatia celor de la Vila Leonida de a petrece doua zile in Poiana Tapului.

01

Amplasata in vechiul cartier Zamora, Vila Leonida e pozitionata intr-o locatie excelenta, foarte linistita si cu o vedere splendida spre masivul Caraiman. Gazdele noastre au tinut sa pastreze stilul original interbelic al constructiei, astfel ca regasim in arhitectura vilei elemente brancovenesti, bizantine, usi masive din lemn sau placaje de piatra naturala.

02

Camerele sunt mari, luminoase si bine impartite. Curatenia e la loc de cinste, iar amenajarile si facilitatile oferite te fac sa te simti ca acasa.

03

04

In ceea ce priveste mancarea, am fost cu totii niste privilegiati. In parteneriat cu Casa de Vinuri Cotnari, gazdele noastre ne-au surprins la modul cel mai placut cu preparatele oferite spre incantarea papilelor.

05

Festinul a debutat cu doua aperitive inspirate – mini tarte cu icre si lime, mousse orange si o transa de vitel cu jeleu din vin rosu, servit alaturi de Jardin delice (cateva legume tinere legate cu putina smantana si sos béchamel).

06

Antreurile ne-au starnit curiozitatea si ne-au facut extrem de atenti la ce va urma. Raspunsul a fost unul pe masura asteptarilor: specialitatea casei – berbecut, cartofi rumeni si cateva fasii de ardei copt si vitel la cuptor (cu o glazura foarte buna de seminte de coriandru si miere de mana) si ciuperci de padure (prea putin asezonate pentru gustul meu).

07

Seara s-a strecurat pe nestiute. Incantati de descrierile somelierului Stefan Timofti (fiul celebrului Marian Timofti) ce ne turna in pahare vinuri mestesugite si in urechi vorbe frumoase si dulci.

08

Totusi, nu la fel de dulci ca desertul care pe mine m-a cucerit tortul casei (crema de ciocolata, nuci caramelizate, portocala confiata), servit cu cateva afine alaturi. Intre timp, am facut si rost de reteta, asa ca o sa-l reproduc in curand.

09

Ne-am delectat privind si ascultand povesti din perioada interbelica, obiceiuri si lucruri la moda in acea perioada, dar si meniuri ale casei regale. Am aflat povestea familiei Leonida si despre membrii ei marcanti, ce si-au lasat amprenta in istorie.

10

Si totusi seara nu se terminase. Afara ne asteptau cateva platouri cu branzeturi, fructe si nuci, cateva sticle de sampanie si un foc de tabara.

11

Am fost nevoiti sa ne retragem mai devreme pentru a o culca pe Miruna, dar am inteles ca s-a stat la taifasuri pana inspre miezul noptii.

Am plecat a doua zi, placut impresionat de calitatea serviciilor, de profesionalismul si pasiunea pe care gazdele noastre o pun in afacerea lor.

12

Pe curand, prieteni!

Anunțuri

Pe unde mai mergem: Covasna

Nu vreau s-o ard aiurea, vreau doar sa va multumesc ca mai dati cu cate un ochi p-acilisea sa vedeti daca am mai pus si eu mana pe vreo cratita. Nu prea, dupa cum probabil ati observat cu ochiul liber. Tocmai m-am intors dintr-o escapada de 5 zile si inca nu mi-am revenit complet. Dar nu-i nimic, recuperez in weekend.

Dar sa revin la escapada: am fost vreo 2 zile prin Bran (ok, dar nimic spectaculos, mai ales din punct de vedere gastronomic). In a doua parte ne-am alaturat gastii de prieteni si am intins-o spre Covasna.

Covasna e la doar 80 de km de Predeal (cam o ora de mers cu masina) si e un loc ideal pentru schi. Cand am fost noi cred ca erau maxim 20 de insi pe partie, totul arata destul de bine, asa ca luati-o in considerare ca alternativa pentru Valea Prahovei. Cazarea e mai ieftina, mancarea buna. Si pentru ca am ajuns la mancare, vreau sa va fac o recomandare: Hotel Clermont (★★★★).

Clermont

Restaurantul din cadrul hotelului are o mancare de numa-numa. Nu stiu daca chef-ul lor a fost printre concurentii Top Chef, dar daca era, i-as fi dat sanse mari de castig.

Ne-am oprit mai intai la ciorbe (burta, gulas, vacuta, pui). Toate foarte bune, pretul modic – 8 lei.

Bulzul (18 lei) are un gust atat de bogat incat iti trebuie o foame de lup sa-l dai gata:

Bulz

Vreti peste? N-o sa va para rau.

Somon in crusta de verdeturi cu garnitura de cartofi taranesti (42 lei)

Somon

sau pastrav in fulgi de porumb cu wedges (tot 42 lei).

Pastrav

Dintre dulciuri am incercat papanasi (facuti cum trebuie, cu branza inauntru, nu doar o gogoasa seaca), 16 lei sau triplu mouse pe un blat de negresa (12 lei).

Mouse

Ce mi-a placut foarte mult e faptul ca au meniu (tare, tare bun) special pentru copii. Locatia e foarte linistita, serviciul ireprosabil.

Concluzia – nu trebuie ratat, nici daca esti in tranzit.

See you soon!

Reteta pentru un week-end perfect

Nu e foarte complicata si necesita putine ingrediente, dar de buna calitate:

o vila frumoasa, cu proprietari cu obraz subtire si atenti la clientii lor; daca are si niscaiva pomi fructiferi prin apropiere e perfect;

– o gasca de prieteni, cu sau fara copii din dotare;

– un deal plin de branduse, loc perfect sa-ti inveti zmeul sa zboare;

– un gratar

– cateva jocuri si dansuri pe orice fel de muzica – insert here „Alunelul”, „Dead Man Walking” sau „Ai Se Eu Te Pego” 🙂

– un apple crumble monstruos la primele ore ale diminetii

Hai ca nu e greu, nu?

Una settimana a Roma (partea a doua)

Mancarea, asa cum probabil stiti, este la mare pretuire in Roma. Daca stiti sa evitati zonele centrale, pline de turisti, puteti gasi mici terase care va pot uimi de-a dreptul cu mancarea pe care o ofera. Noi am incercat fettuccine alla norciona,

lassagna,

sau calamari umpluti.

Intr-una din seri ne-am oprit La Carbonara, cu mama/sefa pe scaunul din fata barului de la intrare si cu peretii plini de semnaturile mancaciosilor multumiti.

Am inceput usor, cu o mozzarella de bivolita si cateva fasii de prosciutto crudo,

dupa care am trecut la lucruri serioase – specialitatea casei

si saltimboca alla romana, cu o garnitura de cartofi ce n-au mai prins prim-planul. Toate insotite de un vin de-a dreptul ravasitor (pentru care imi dau pumni in cap zilnic ca n-am fost pe faza sa-i retin numele).

 In alta seara, multumita recomandarii lui Mazi, am trecut si pragul Pizzeriei Baffetto (trecut pragul e un fel de spune, pentru ca ne-am alaturat celor de la mesele de afara). Desigur, cu bunicul Baffetto la o masa, supraveghindu-si angajatii si clientii deopotriva.

Si aici oferta era diversa, dar ne-am „limitat” sa incercam marea varietate de pizza. Am gustat din pizza Baffetto,

din cea cu rucola, bresaola si parmezan,

o capricciosa sau una cu sunca si ciuperci, toate cu un blat subtire ca de clatita si absolutely finger lickin’! Am calcat pe-alaturi intr-o seara si am comandat o bruschetta biturbo, care a fost atat de buna incat o voi reproduce in curand.

Ca fapt divers (si pur comercial, de-a dreptul) am discutat intr-o seara cu niste niste italiano vero care ne-au spus ca viziteaza Baffetto o data la cativa ani si ca nu s-a schimbat nimic de cand au fost ultima oara. Now that’s something, mister!

Despre deserturi nu va pot spune prea multe, pentru ca nu am mai avut loc sa incercam ceva, desi erau multe chestii prin meniuri care ne faceau cu ochiul. Singurul desert de care am beneficiat in mod constant a fost inghetata/gelato, delicioasa de-a dreptul.

In speranta ca nu v-am starnit decat curiozitatea de a vizita Roma, va las aici cu bine si va doresc „Una buona giornata!”

Una settimana a Roma (prima parte – fara mancare)

Roma. Orasul celor 7 coline. Capitala lumii. Si totusi nimic din definitiile astea nu pot sa cuprinda ce este de fapt Roma. Si mai mult ca sigur n-o sa descrie senzatiile ce te incearca atunci cand ii explorezi stradutele laturalnice si inguste sau cand gusti din bogatiile ei, fie ele istorice sau culinare. Si asta pentru simplul fapt ca Roma este mult mai mult.

Am ajuns in Roma luni, la primele ore ale diminetii. Dupa ce am asteptat aproape o ora un autobuz care sa ne duca la cea mai apropiata statie de metrou (alaturi de alte zeci de persoane, fiecare injurand in limba-i proprie), am gasit pana la urma drumul pana la Termini. Ne-am cazat la Rudy (bun, curat, aproape de centru), am luat un mic dejun rapid si apoi am luat-o usor la plimbare, sa ne acomodam cu ceea ce devenise gazda noastra pentru o saptamana. In maxim 15 minute eram la Colosseum, holbandu-ne la imensitatea lui, dar si la cozile infernale de turisti ce stateau sa-l viziteze. Am trecut frumos mai departe si toata ziua ne-am limitat doar la fotografii din exterior.

Incepand din ziua urmatoare am vizitat tot ce se putea vizita:

Pantheonul,

Piaza di Spagna

si ne-am pus dorintele la Fontana di Trevi.

Dupa zeci de biserici vizitate, am luat, desigur, si calea Vaticanului.

Cu zeci de kilometri la bord si dureri de picioare si tot ne-a ramas senzatia ca a mai ramas ceva ce ne-a scapat. Pentru ca asta e sentimentul ce te incearca la Roma – te simti bine ca vezi foarte multe, dar apoi te apuca pandaliile cand simti ca ai mai fi putut vedea si aia, si ailalta.

Una peste alta a fost incredibil de frumos. Am avut parte de o vreme incredibila si de vesti mai mult decat imbucuratoare de acasa, de la bunici, unde Miruna a fost un ingeras si s-a comportat cum nu am fi crezut ca e posibil (aproape ca ne gandim sa plecam din nou 😉 )

Stati pe aproape pentru partea a II-a – aia care se lasa cu bale pe tastatura…